miercuri, 20 iunie 2012

Un boxer uitat...Constantin Lăzăreanu!

„… Băieţaşul mititel din Stelnica, a cucerit ”oameni răi din Bucureşti”!”




    Printre tinerii care au fost atraşi ca sportivi de performanţă în boxul naţional a fost Constantin Lăzăreanu. Cunoscându-i viaţa şi viaţa sportivă, încerc să-l redau în memoria colectivă, atât cât l-am cunoscut în satul nostru natal de pe braţul Borcea.
   Formarea ca sportiv, în Bucureşti, la cel mai mare club, numit „TURDA”, este redată într-un fascimil apărut într-o cărticică închinată vedetelor boxului românesc în perioada 1940 – 1944. Despre această generaţie de boxeri în presa sportivă contemporană, am descoperit o tabletă a reputatului cronicar sportiv, Emanuel Valeriu, care remarcă elita boxului românesc, numită de el: „Echipa de aur a României”. Articolul a apărut în ziarul „Sportul” cu nr. 569, din 9 iunie 1969. Spune cronicarul următoarele: „ Remarc victoriile în confruntările europene. Procentual, boxul românesc a reuşit adesea să aducă în faza finală mai mult de jumătate dintre combatanţii medaliilor de aur şi de argint: 6 sportivi. De mult boxul nostru îşi aştepta generaţia de aur, care să constituie nu numai etalonul valorii la un moment anume, ci şi exemplul atractiv, molipsitor pentru noile generaţii de pugilişti.
   De azi putem renunţa la memoria obsedantă adeseori, prin numele lui N. Rădan, A. Osca, M. Popa, Constantin Lăzăreanu, L. Popescu, Toma Aurel, I. Chiriac, Gh. Stamate, Gr. Jelesneac, Gh. Popescu şi alţii, boxeuri de mare talent şi vigoare prin amatorismul european în aspra lume a profesionalismului.
   Tot în ziarul „Sportul” se remarcă o gală de box, al cărui venit a fost donat „Fondului pentru reîntregirea ţării”. Consăteanul meu, Constantin Lăzăreanu, primeşte de la Mihail Dragomirescu, preşedintele grupului „Turda” cupa „Constantin Tatoianu” iar gruparea ACT i-a oferit întreţinerea pe timp de 30 zile în tabăra ACT de la Mangalia.
   Eu l-am cunoscut foarte bine, fiind bun prieten cu toţi fraţii lui: Marinică (fotbalist în Divizia A), Petrică, Voichiţa şi Sile. Îmi amintesc cu plăcere că pe malul Borcei, când venea Costică, mergeam la  renele de la Brici, cu alţi liceeni din sat şi cu colegii lui Costică din Bucureşti, făceam plajă şi înot.
   Atunci am văzut prima dată mănuşile de box şi loviturile în plex ale ucenicilor din acest nobil sport bărbătesc.
   La realizarea acestui articol, mai laud o stea sportivă ialomiţeană, primind material documentar de la Sile Lăzăreanu, fratele său mai mic, cu care mi-am petrecut tinereţea în satul nostru de obârşie – STELNICA.
   Constantin Lăzăreanu a fost o legendă a boxului de performanţă. Într-un articol apărut în „Sportul”, intitulat „Boxul în declin”, se arată că juriul unei gale l-a nedreptăţit pe C. Lăzăreanu într-o dispută cu campionul Ion Chiriac, hotărând un rezultat de egalitate al meciului: „Toată lumea vede un învingător sigur în Lăzăreanu, care până la sfârşit conduce lupta cu un sufleu inepuizabil. În repriza a 11 –a Chiriac este la capătul puterilor.  Învingător nu poate fi decât Lăzăreanu. Totuşi, juriul deliberează: meci nul!”
   Păcat că un campion naţional şi european s-a stins în plină putere sportivă. În 9 septembrie 1944, a fost împuşcat mortal în Gara de Nord din Bucureşti de către Armata sovietică, fiind  confundat cu un soldat neamţ, având ca militar român de aviaţie, costumaţia de culoarea armatei germane. A fost înmormântat în cimitirul Ghencea – Militar.
   Alăturat, pentru Constantin Lăzăreanu, trimit redacţiei şi un portret al pugilistului din Stelnica şi o fotografie de epocă, după câştigarea unei gale de box, la care participă şi fratele său mai mare, Marinică, ce îşi desfăşura stagiul militar la o unitate de grăniceri din capitală.
 Autor articol,

Prof. Valentin Vişinescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu