Recenzie Monografie
Un moment cultural de mare satisfacţie sufletească s-a desfăşurat în ultima zi a lunii mai, când în comuna ialomiţeană Stelnica, s-a realizat lansarea celui de-al doilea volum din Monografia comunei Stelnica, carte intitulată: „ Stelnica în epoca modernă 1820 – 1921”.
Parcă şi limitele temporale au iz de istorie adevărată, de la marea răscoală condusă de Tudor Vladimirescu, până la înfăptuirea reformei agrare promisă de Regele Ferdinard I în tranşeele Mărăşeştilor.
Bine documentată istoric prin izvoare de referinţă, în fotocopii de epocă sau contemporan realizate chiar de autor, volumul capătă aspectul de album , cu raportări la evenimentele naţionale ale timpului, scriitura d-lui inginer Ion Munteanu a adunat un tezaur de mare preţ.
În cultura Stelnicii s-au îngemănat elementele anticilor greci din colonia port – Mazale, care exista pe malul stelnicean dacic rămas în tradiţie, obiceiuri şi mai ales cultura grâului aşa cum atesta Herodot şi a băştinaşilor, care şi-au apărat graniţele, când localitatea se învecina cu imperiul otoman. Cartea aduce ineditul din viaţă şi lupta ţărănimii ialomiţene pentru emancipare, documentele istorice arată cum răscoala ţăranilor de la 1888 a luat forme destul de tragice în localităţile Stelnica, Maltezi, Cegani, Borduşani şi Feteşti şi chiar momente de represiune, care au afectat mult pe ţăranii din zonă.
Grafica pe care o realizează chiar autorul, bine intercalată în text ilustrează momentele relevante ale istoriei localităţii.
Conţinutul volumului doi este structurat pe două capitole distinse: Viaţa spirituală a stelnicenilor (cartea a IV-a) şi Religia, Credinţa, Biserica şi Preoţii (cartea a V–a), ambele trecute prin filtrul mintal al autorului.
De mare întindere şi de varietate este folclorul din sat, datinile bine scoase în relief, care face în Stelnica o vatră folclorică aparte, toate culese din memoria colectivă a localnicilor.
Mă simt părtaş la bucuria realizării actului de identitate a locului natal, dar şi a Stelnicii statornicite de milenii în zona cerealieră mănoasă ca parte componentă a grânarului României.
Mă regăsesc în partea I-a, intitulată sugestiv: obiceiuri şi datini, şi sunt mândru de folclorul laic şi religios din satul meu de baştină care a menţinut veşnicia oamenilor prin oralitatea care a circulat prin ştafeta generaţiilor.
Pentru înţelesul de azi al unor regionalisme, autorul ne-a dat şi un mic dicţionar explicativ.
Şi acum am înregistrat în memorie cetele de colindători, pregătite din timp la sărbătoarea Crăciunului, pe vârste şi cu colinde specifice, gerul aspru al Crivăţului pe care îl suportam pentru a ne manifesta credinţa curată în Naşterea Mântuitorului şi ofranda pe care ne-o da gospodarul casei: mere, nuci şi chiar scovergi.
Remarc la acest capitol varietatea, autenticitatea şi specificul naţional din vatra folclorică Stelnica, şi mai ales credinţa nealterată a enoriaşilor Stelnicii.
Cum şi eu studiez folclorul moţilor din Apuseni, ca şi colecţionar înrăit, dar şi redactorul acestor nestemate în multele monografii săteşti pe care le-am realizat (10 localităţi) şi scoţând de sub tipar un volum intitulat Folclor şi folclorişti din comuna Mihai Viteazul de lângă Turda, face dese comparaţii mintale cu cele din Stelnica, care îmi folosesc în documentare şi ca ingeniozitatea culturii populare româneşti.
Meritul autorului constă şi în trimiterile unor situaţii similare istorice ale întregii ţări, păstrând însă parfumul local al limbii vorbite, al investigaţiilor cercetării şi a sădirii speranţei de viaţă, stelnicenii trecând prin vremuri de restrişte, dar optimismul le-a fost călăuză de viaţă.
Bogăţia folclorului şi a datinilor face din Stelnica un perimetru productiv, pentru toate perioadele istorice, zestre cu care contemporanii se pot mândri, iar preluate, putem menţine statornicia şi civilizaţia satului.
Ca specialist în studiul istoriei pot să afirm că bogăţia proverbelor, ghicitorilor, a credinţelor populare, bine conservate şi cu migală adunate şi selectate, aduc un inedit al stării culturale din Stelnica şi provoacă cititorul la meditaţie şi la lectură, iar forma literară prin care sunt prezentate este talentul literar al autorului, care a cochetat ca elev şi care în anii studenţiei la Silvicultură era cunoscut sub numele de „Poetul”.
Căsătoria sănătoasă a ţăranului stelnicean este bine conturată în manifestările rituale care păstrează cu sfinţenie. Amintesc doar că însuşi autorul acestor rânduri a fost bărbierit simbolic chiar de Ionel Munteanu.
Vorbele de duh, jocurile din copilărie sunt bine reprezentate şi specifice vârstei. Amintesc doar câteva: „ era un privilegiu ca băieţandru să-ţi petreci nopţile de vară la păscutul cailor, în grupul de copii paşnici, făceam foc din scaieţi şi organizam fel de fel de discuţii sau ne întreceam în a fura din bostan şi a pregăti la jar, porumb moale, îmi amintesc că eram invitat de verii mei, din familia Vişan, să dormim în ceardac la vie sau la bostan şi însuşi arhitectura simplă ţărănească era pentru protecţia noastră şi a avutului pe care ne străduiam să fim buni străjeri. Schiţa autorului confirmă autenticitatea adăpostului pentru paznicii din moşie.
O deosebită atenţie o dă scriitorul Ion Munteanu credinţelor strămoşeşti. Blagoslovit de Dumnezeu a fost autorul monografiei că parohia Stelnica are o arhivă bine conservată şi are acte doveditoare pentru a dovedi existenţa credinţei străbune încă din secolul XV şi a închegat capitolul „Biserici” cu un material vestit de mare încărcătură informatică. Să fie în Stelnica o şcoală de pictură bisericească în timpul Stolnicului Cantacuzino, să ai relaţii cu mănăstirea Suzana de lângă Vălenii de Munte, să ai cultul eroilor şi respectul pentru cimitir, este dovadă de bună administrare a lăcaşului de cult şi moralitatea enoriaşilor.
Norocul pe care l-a avut autorul monografiei Stelnica, este şi faptul că a locuit lângă distinsul preot Nicola, om dăruit de Dumnezeu în a-şi face în biserica „Sf. Pantelimon” o emblemă a credinţei şi a biruinţei binelui. Cel mai distins preot îi îndrumă paşii lui Ionel Munteanu către şcoli înalte, cunoscându-i voinţa şi setea de învăţătură. Fire evlavioasă, a crezut şi crede că biserica noastră din sat este cea care a fost torţa de lumină pentru stelniceni, în prelegerile populare din serviciul divin, au fost sfaturi bune pentru tinerii şi vârstnicii din localitate.
Picanteria cu care redă unele momente din viaţa sătenilor, la care am fost şi eu prezent le gust, acum ca nonagenar, şi dau o tentă optimismului în exprimare. În acest sens mi-am îmbogăţit şi eu cunoştinţele cu unele manifestări ale consătenilor mei, aşa cum sunt episoadele: „Rebotezări” şi mai ales: „Frumosul legământ al Sultanei Ciorbaru”. Pe Ioana, fiica acestui cuplu am cunoscut-o în Constanţa, ca elevă a liceului „Domniţa Ileana” şi apoi ca refugiată în Stelnica la bunicii ei, cu care desfăşuram o activitate culturală. Era o fată distinsă, comunicativă şi tare frumoasă.
Tabelele sinoptice comparative bine concepute de autor, aduc un surplus statistic care argumentează conţinutul de idei.
Elementele demografice comparate, cauzele deceselor, existenţa unor meserii casnice prospere şi a comercianţilor români din satele Stelnica, Maltezi şi Pârţani (azi dispărut ca localitate), sunt tot atâtea surse de informare a trecutului istoric, iar statornicia „cultului eroilor” şi chiar a locuitorilor obişnuiţi, este un respect care se vede în simboluri mortuare sau în cimitirele bine îngrijite, ieşind în relief respectul pentru moşi – strămoşi.
Cartea de istorie a comunei Stelnica este o reuşită, un volum în care textul şi fotografiile se împletesc într-o grafică deosebită la care Editura Helis din Slobozia şi-a spus cuvântul.
Redactorul acestei cărţi, bibliotecara Ionelia Şerban şi tehnoredactorul doamna Veronica Panţuru - cea care a ilustrat şi coperţile, au lucrat cu multă ştiinţă pentru a-i da forma artistică şi formatul ca o preţioasă lucrare de ştiinţă.
Însuşi acest sat pur românesc de pe malul Borcei cunoaşte un eveniment economic şi cultural şi este mai bine cunoscut în ţară şi chiar în străinătate şi prin manifestări folclorice, dar şi prin această monografie a localităţii –care poate fi lecturată şi de pe blogul Bibliotecii :
http://stelnica.blogspot.ro/p/monografia-comunei.html
http://stelnica.blogspot.ro/p/monografia-volumul-ii-stelnica-in-epoca.html
Dă-le Doamne sănătate şi putere de muncă, d-lui profesor Silvian Ciupercă – Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa şi d-lui ing. Costel Brateş – Primarul comunei Stelnica, cei care au găsit resurse financiare, concepând utilitatea investiţiei într-o carte de istorie unde s-a îngemănat trecutul, prezentul şi viitorul, din Stelnica, o carte a ţăranilor în conştiinţa lor de români adevăraţi şi a intelectualilor, formatori de oameni din vechea aşezare din inima Bărăganului.
Cercetător istoric,
Prof. Valentin Vişinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu