3 martie - Ziua Mondială a Scriitorilor

  ”La început a fost Cuvântul, spune Biblia, iar înainte de cuvânt a fost gândul. Tot ceea ce avem astăzi se datorează unui gând care a propulsat spre realizare. Cuvintele au căpătat putere prin invenție și creație și cine ar  putea deține arta gândurilor și a cuvintelor mai bine decât scriitorii?”

  ”Ziua mondială a scriitorilor” – o sărbătoare deosebit de frumoasă în cultura internațională, pentru că literatura nu are granițe, iar rolul ei în dezvoltarea societății umane este unul primordial.

                               De ce am citit? De ce citim? De ce o să continuăm să citim?

     Pentru că suntem oameni, pentru că simțim nevoia să știm că a mai trecut cineva prin ceea ce trecem și noi. Pentru că indiferent de secolul în care trăim, fiecare dintre noi se îndrăgostește, fiecare dintre noi simte frică, melancolie, bucurie, dezamăgire, extaz, tristețe...

Apreciere și recunoaștere tuturor scriitorilor, prieteni ai Bibliotecii ”Ion Ghelu Destelnica”, azi, la ceas aniversar!

 Le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de iubitorii de lectură din Stelnica,  au dorit să își prezinte noutățile editoriale, au participat la ZILELE BIBLIOTECII și au făcut donații pentru utilizatorii noștri. 

Iată o poezie dedicată lor, ”STIHARILOR” /  scriitorilor, de pretutindeni:

                         ”Jertfă pentru cuvânt”

 

 Scrie stihar şi fă o icoană

 Din poezie, cu tainic fior,

 Versul să-ţi fie balsam pentru rană

 La care se aşează închinători.

 

Fă din iubire, jertfa de seară

 Din care se-nfruptă colindători,

Iau cu ei darul, îl fac să nu piară

Şi ne colindă în sărbători.

 

Presară credinţă şi las-o aprinsă

 Să o găsească cel rătăcit,

Aprinde-i lumina în candela stinsă,

 În sufletul trist, mereu ostenit.

 

Pune-ţi stihare viaţa în palmă

 Şi las-o ofrandă la cititori,

Trimite-ţi trăirea şi dorul afară

 Să se adape cei doritori.

 

Iar dacă vreodată vei fi tu cel care

 Își plânge durerea în nopţi suspinând,

 Vor fi lângă tine, drept alinare

 Copiii de suflet ce-i ai pe pământ. 

                  Poezie din volumul "Suflet la ofertă" / autor: Angelina Nădejde

"Cărțile sunt albinele care transportă cu iuțeală polenul de la o minte la alta.”

 - James Russell Lowell

La mulți ani, scriitorilor din întreaga lume!

 Este din nou PRIMĂVARĂ!

 ”Cel mai frumos mărţişor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă şi nu se dăruieşte doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărţişor? Un zâmbet. O îmbrăţişare. Un gând bun. Un "te iubesc!", "mi-e dor de tine!", "îţi mulţumesc că exişti!" O mică bucurie oferită din inimă.”

Irina Binder

        Elevii Clasei Pregătitoare îndrumați de d.na Prof. Înv. Primar Radu Mioara și cei din Clasa a III-a, îndrumați de d.ra Învățătoare Butoi Angelica au realizat cu multă bucurie felicitări și mărțișoare pe care le vor dărui mamelor și bunicuțelor spre a le arăta dragostea lor și bucuria sosirii PRIMĂVERII.

Vă urăm tuturor  o primăvară minunată cu soare în suflet 

şi un 1 Martie fericit!

                                                         Legenda Mărţişorului

    ”Un mit al poporului român cu privire la mărţişor povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de preafrumoasă fată. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată.
  A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.
Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ.
  A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii.
     Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.”
  

  În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini  numaidecât.  La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.

Sursa:www.scientia.ro/