Personalitati Locale


Ion Ghelu Destelnica- Patronul spiritual al Bibliotecii


S-a născut la data de 07.05.1922 într-un sat de agricultori de pe malul Borcei, Stelnica, Judeţul Ialomiţa.
A absolvit Institutul de Artă Iaşi- Facultatea de Teatru - clasa actorie, promoţia 1946- 1949.
În anul 1950 a absolvit Secţia de Scenarii a Institutului de Artă Cinematografică Bucureşti.
Între 1951-1956 a fost actor repartizat la cerere, la Teatrul de Stat Bacău, apoi la solicitarea Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, optează pentru postul de Metodist Principal cu probleme de teatru pe regiune.
Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Şcoala Populară de Artă Bacău.
În 1971 datorită multiplelor premii si titluri de laureat este atestat “regizor artistic”.
La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” şi Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât şi în Municipiul Oneşti, înfiinţând în acest municipiu o “Secţie de Teatru” a Şcolii Populare de Artă Bacău.
A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste şi de amatori din ţară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o piesă în versuri despre Păcala: Fata, Lacrima şi Râsul.
La împlinirea vârstei de 75 ani autorul este relansat în atenţia publicului spectator cu una dintre comediile în versuri “Când ai o soacră avară stă ca dracu pe comoară”- prima din ciclul Păcăliada.
În luna mai 1997 i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău.
Tot în anul 1997 a luat fiinţă, la Bacău “Fundaţia Interetnică pentru Cultură şi Artă Ion Ghelu Destelnica”
A încetat din viaţă la 17.12.2001 la Bacău.În luna mai 2008, a fost declarat, post-mortem Cetăţean de Onoare al Comunei Stelnica! Dacă un poet şi un dramaturg clasic francez spunea că valoarea nu aşteaptă numărul anilor, în cazul lui Ion Ghelu Destelnica, dictonul ar putea fi parafrazat cam aşa:
“Valoarea nu numai că nu se ofileşte odată cu trecerea anilor, ci adesea se pârguieşte şi rodeşte cât mai îmbelşugat! “




   VALENTIN VIŞINESCU


S-a născut pe data de 29 mai 1931 în comuna Stelnica, judeţul Ialomiţa.Fiul Ecaterinei şi al lui Ioan Vişinescu- învăţători. Şcoala primară în comuna natală, studiile liceale le efectuează la Liceul “Mircea cel Bătrân” din Constanţa şi Liceul “Ştirbei Vodă” din Călăraşi. Absolvă Facultatea de Filologie, secţia Română-Istorie la Universitatea “C. I. Parhon” din Bucureşti.
Activităţi în domeniul literaturii:
-din 1980 este membru în Cenaclul de epigramişti “Satirycon” din Cluj-Napoca;
-este membru în Uniunea Natională a Epigramiştilor din România;
-volume de epigrame si rondele: Rondeluri şi epigrame -1999; Epigrame şi rondele- 2000; Ţepuşi cu…mănuşi- 2001; Glume, epigrame, dar, la suflet de pensionar- 2002; Vişingrame- 2003
-cuprins în mai multe volume colective:
A câştigat trei premii pentru literatură (Cluj, Sibiu şi Băileşti) şi a primit Diplome de Excelenţă din partea Primăriei Comunei Iara pentru Monografia Cocova Ierii;
Activităţi de ziaristică la Tribuna, Adevărul de Cluj, Făclia, Mesagerul Transilvan, la toate revistele de umor din ţară, având o rubrică permanentă la revista Haz de necaz;
Activităţi în domeniul istoriei.
-susţine lucrarea de gradul I: “Folosirea izvoarelor de istorie locală în predarea istoriei”;
- cautător de izvoare, cărţi şi documente ale istoriei vechi şi contemporane;
-organizează sesiuni de comunicări ştiinţifice în calitate de Preşedinte al “Societăţii istorice”- filiala Turda;
-colaborează cu academicienii: Camil Muresan, Ştefan Pascu, Pompiliu Teodor.
Volume tipărite: Pagini de istorie şi cultură turdeană, Statornicie şi continuitate 1601- 2001, Spiritualitate turdeană, Dr. Augustin Raţiu- micro monografie; Monografii : Viişoara, Ceanul Mare, Petrestii deJos, Cacova Ierii, Urca, Sănduleşti, Vâlcele, etc;
A câştigat titlul de “Om al anului 2000” oferit de Institutul American de Biografie.
În 2003 a câştigat Premiul pentru Eseu la Concursul Naţional “Pavel Dan”- Proza scurta şi eseu.  

   Din luna mai 2008 este declarat Cetatean de Onoare al Comunei Stelnica !      

A mai fost distins cu titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Turda şi al comunei Viişoara. 

            +     A încetat din viață la 17 iunie 2019, în Turda, la vârsta de 88 ani .  

Dumnezeu să-l odihnească în pace …

  





ION MUNTEANU - autorul Monografiei : "Istoria Veche a Stelnicii"


S-a născut în comuna Stelnica, judeţul Ialomiţa, din părinţi plugari, pe data de 13 iunie 1929, el fiind al cincilea din nouă copii. A urmat şapte clase primare în satul natal, iar după absolvirea lor, fiul preotului din sat, Valentin Nicola, l-a luat la el la Liceul Internat “Costache Negruzzi” din Iaşi unde a terminat clasa cu premiul I. În anul următor s-a înscris la Liceul “Mircea cel Bătrân” din Constanţa pe care l-a absolvit în 1950 cu diplomă de merit.
În perioada 1950-1955 a urmat Facultatea de Silvicultură din Braşov, obţinând diploma de inginer în specialitatea “Amelioraţii Silvice”. Intrat în producţie la diferite unităţi silvice şi-a desăvârşit pregătirea profesională atât în problemele silvice cât şi cele economice slujind aproape 30 de ani în Centrale industriale de profil şi Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului ca expert gradul I. Dovedind unele înclinaţii şi uşurinţă în ale scrisului a fost membru şi secretar al cenaclului literar ”Mihail Eminescu” din Braşov – pe perioada studenţiei, iar cât a fost în producţie şi ca pensionar a publicat cca 100 de articole de popularizarea plantelor şi ştiinţelor silvice, în reviste de specialitate. În 2005, i-a apărut cartea de medicină naturistă: “Trusa cu plante medicinale” (500 pagini) care s-a pus în vânzare în librării şi la unităţile silvice.
Este membru fondator al Asociaţiei Pensionarilor Silvici din România, unde începând din anul 1993, a funcţionat ca vicepreşedinte.
Dovedeşte o vervă şi pasiune deosebită pentru scris, dorind să lase generaţiilor viitoare cât mai multe cunoştinţe din experienţa sa, capătate de-a lungul vieţii.
Din luna mai 2008, este declarat cetatean de onoare al Comunei Stelnica !




CONSTANTIN GORNEA


   Scriitor, născut în comuna Stelnica în anul 1960, a absolvit Colegiul Militar Liceal "Dimitrie Cantemir" , Breaza, promotia 1975, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Clubului Umoriştilor Constănţeni.

Carti apărute :
Păţaniile unui naghise , Războiul coclonilor, Componenta SEN, Sămânţa răului ,  Plutonul 23, Vorbe trântite cu grijă, În goana calului de lemn , Esenţă de rouă, A-e-ioua.

ULTIMA APARIŢIE: 

  “BARĂ la BARĂ “  Constantin Gornea & Radu Munteanu

“Despre mine”
Bine ați venit, stimați vizitatori!
Orice spațiu virtual devine azi mai intim ca acasă, deoarece, în casele noastre ne primim musafirii în locuri special destinate acestor activități, dar aici, asemenea „încăperi” trebuie să le alocăm din spațiul nostru sufletesc; desigur, din cel aflat mai la intrare, nu din cotloanele noastre întortocheate unde ne putem și speria unii de alții.
Ca să aveți curajul de a intra, chiar și aici, aproape de ieșire,vă voi spune câteva lucruri despre mine, ca să vă convingeți că sunt inofensiv (acum, sincer, n-aș face-o, eu fiind un ins destul de secretos, dar așa prevede pagina asta). Chiar și așa, stați liniștiți, că nu o să vă încarc memoria cu amănunte pe care eu nu mă îndur să vi le divulg, iar Dumneavoastră nu aveți niciun interes să vă îngreunați cu ele! Deci:
Cel mai important lucru pe care l-am făcut în viața mea, a fost să mă nasc. De cum am făcut-o, m-am și apucat să trăiesc, să gunguresc, să vorbesc, să învăț, să muncesc, să câștig, să pierd, să mă bucur, să nu mă bucur, ba să mă bucur! și să fac tot ce a făcut toată lumea. Totuși, spre deosebire de mulți alții, eu am fost tot timpul un mare învingător. Cele mai importante victorii le-am obținut împotriva mea, atunci când, fără să-mi dau seama sau chiar și dându-mi, o apucam spre vreo fundătură și trebuia să mă scot de acolo. Nu mi-am rezistat niciodată și întotdeauna am câștigat. Oare?! Desigur, indiferent cum se încheia disputa, tot cineva din mine câștiga. Așa că, atunci când dați de greu, dedublați-vă ca să puteți câștiga orice bătălie cu greutățile vieții. O să spuneți că dedublarea asta vă va face să și pierdeți în egală măsură. Nu și dacă vă contabilizați doar victoriile. Asta nu presupune să vă mințiți singuri, ci să vă dezvoltați capacitatea de a vă raporta avantajos la realitate. O să aflați mai multe din cărțile mele.
Opaaa!!, m-ați prins. M-am dat de gol că scriu. Dar cred că deja știați. Nu știați??!! Așa de anonim sunt?!
Ca să nu lungesc vorba inutil, că doar trăim vremuri foarte dense în evenimente tocătoare de timp, vă mai spun un singur lucru despre mine – am ascuns prin cărțile mele, o groază de lucruri misterioase, interesante, mirabile care v-ar putea ajuta să trăiți ca niște învingători.





FLORIN M. CIOCEA



   Se naşte la data de 11 iunie 1957 în satul Retezatu, com. Stelnica, Jud. Ialomiţa, fiul lui Mitu şi al Anicăi, agricultori.
Născut pe malul Dunării, Florin a urmat cursurile Institutului de Marină şi a navigat timp de 11 ani.

Şi-a făcut debutul ca scriitor în 1976, în paginile unui ziar local. De atunci şi până în prezent, a publicat cinci cărţi de poezie şi proză. A început să scrie imediat după majorat, iar poeziile sale au fost publicate în mai multe reviste şi ziare ale vremii. Şi-a împlinit visul Florin Ciocea a visat de mic copil să devină marinar, iar în anii ’80 avea să îşi împlinească acest vis. „Mi-a plăcut întotdeauna să navighez. În copilărie, vedeam diverse ambarcaţiuni pe Borcea şi mă pasiona ideea de marinar“, spune Florin Ciocea. A lucrat mai bine de 11 ani la Flota de Pescuit Oceanic, iar în 1992, când compania s-a desfiinţat, a revenit pe meleaguri natale şi s-a apucat de agricultură. Fostul marinar se mândreşte acum cu ferma sa, în care se regăsesc 300 de oi, 25 de vaci, 18 hectare de pământ, o livadă şi mai multe utilaje agricole. Scrie în fiecare seară A muncit mult pentru a pune pe picioare ferma din Stelnica, însă niciodată nu şi-a neglijat hobby-ul. „De fiecare dată când există un moment de încordare, mă refugiez în poezie“, spune fermierul, care a publicat până acum cinci cărţi. În fiecare seară, când se întoarce din ţărâna Bărăganului, scrie câte o strofă de poezie, pentru a îşi regăsi liniştea necesară unui somn bun după o zi de muncă. „Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu prea obosit şi să adorm, însă noaptea m-am trezit şi am scris câteva versuri, ca să am eu somnul liniştit“, spune fermierul. Adunând vers cu vers şi strofă cu strofă, fostul marinar a reuşit să publice nu mai puţin de cinci volume de poezie şi proză şi speră ca, la începutul anului viitor, cel de-al şaselea volum personal să vadă lumina tiparului. Cenzurat de comunişti Florin Ciocea îşi aduce aminte cu întristare de perioada comunistă, când toate lucrările îi erau cenzurate şi nu putea publica nimic. „Sfârşitul Ceauşeştilor a fost pentru mine o descătuşare. În sfârşit, puteam scrie ce simt şi puteam publica asta“, spune Florin. Fostul marinar îşi mai aminteşte că pe vreme comuniştilor i se impunea să scrie ode închinate regimului şi conducătorului iubit. De fiecare dată, însă, se „fofila“ cu acurateţe. Cu toate acestea, în 1987 nu a scăpat de o muştruluială zdravănă pe linie ideologică.



Cărţi prezentate de autor şi donate Bibliotecii Stelnica : 

« Nemaipomenitele isprăvi ale lui Florin Ciocea la Capul Bunei Speranţe », 

« Concubinajul perpetuu dintre Diavol şi OM sau scurtă dizertaţie despre IAD, RAI şi RAIAD »

« Pe mările şi oceanele lumii »

« În Rai, prietene, totul este perfect »

« Cartea Secretelor » 

« Pescar pe Oceanele lumii »

 « Manual de Fenomenologie »

«  Al doilea Manual de Fenomenologie – apariţie 2017 ».



MUNTEANU RADU



CURRICULUM VITAE
NUME ŞI PRENUME: MUNTEANU RADU;
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: S-a nascut la 06 mai 1955 în localitatea Feteşti; Este fiul lui Munteanu Gheorghe din Stelnica şi al Mariei, primul din cei 4 copii ai familiei. Copilăria şi toate vacanţele şi le-a petrecut pe meleagurile Stelnicene.
EDUCAŢIE ŞI FORMARE:

- 2010 - Universitatea Spiru Haret- Constanţa- Master: Studii Europene de Administraţie publică- curs de zi ;
3 Semestre;
- 2004 – 2008 – Universitatea Spiru Haret Constanţa – Facultatea de Drept specializarea: Administraţie Publică; Cursuri de lungă durată; curs de zi; Licenţiat în Ştiinte Administrative;
- 1978 – 1982 – Institutul de Învăţământ Superior Constanţa ( Ovidius) – Facultatea de Mecanică – specializarea: Tehnologia Sudării;
LOC DE MUNCĂ:

- 2001-2018 – Primăria Mun. Feteşti; D.A.D.P. ( Direcţia Administraţiei Domeniului Public) – Şef Serviciu Construcţii Drumuri şi Iluminat Public;
- 1992-2001 – S.C. Agros S.A. Cernavoda – Birou Producţie- Dispecer reparaţii nave fluviale;
- 1984-1989 – Combinatul Siderurgic Călăraşi - Şef de secţie pe schimb.
ACTIVITĂŢI CULTURALE:
Scriitor de proză scurtă umoristică, epigramist, caricaturist, pictor.
APARIŢIE EDITORIALĂ: ÎN ANUL 2007 CU UN VOLUM DE PROZĂ UMORISTICĂ - co-autor.
APRECIERI: 1996-2010
A primit numeroase premii la concursuri naţionale cu participare internaţională cum ar fi: Urziceni, Revelionul Caricaturiştilor, Călăraşi, Bistriţa Năsăud, Gura Humorului, Slatina, Deva şi altele.



Un boxer uitat...Constantin Lăzăreanu!

„… Băieţaşul mititel din Stelnica, a cucerit ”oameni răi din Bucureşti”!”




    Printre tinerii care au fost atraşi ca sportivi de performanţă în boxul naţional a fost Constantin Lăzăreanu. Cunoscându-i viaţa şi viaţa sportivă, încerc să-l redau în memoria colectivă, atât cât l-am cunoscut în satul nostru natal de pe braţul Borcea.   Formarea ca sportiv, în Bucureşti, la cel mai mare club, numit „TURDA”, este redată într-un fascimil apărut într-o cărticică închinată vedetelor boxului românesc în perioada 1940 – 1944. Despre această generaţie de boxeri în presa sportivă contemporană, am descoperit o tabletă a reputatului cronicar sportiv, Emanuel Valeriu, care remarcă elita boxului românesc, numită de el: „Echipa de aur a României”. Articolul a apărut în ziarul „Sportul” cu nr. 569, din 9 iunie 1969. Spune cronicarul următoarele: „ Remarc victoriile în confruntările europene. Procentual, boxul românesc a reuşit adesea să aducă în faza finală mai mult de jumătate dintre combatanţii medaliilor de aur şi de argint: 6 sportivi. De mult boxul nostru îşi aştepta generaţia de aur, care să constituie nu numai etalonul valorii la un moment anume, ci şi exemplul atractiv, molipsitor pentru noile generaţii de pugilişti.   De azi putem renunţa la memoria obsedantă adeseori, prin numele lui N. Rădan, A. Osca, M. Popa, Constantin Lăzăreanu, L. Popescu, Toma Aurel, I. Chiriac, Gh. Stamate, Gr. Jelesneac, Gh. Popescu şi alţii, boxeuri de mare talent şi vigoare prin amatorismul european în aspra lume a profesionalismului.   Tot în ziarul „Sportul” se remarcă o gală de box, al cărui venit a fost donat „Fondului pentru reîntregirea ţării”. Consăteanul meu, Constantin Lăzăreanu, primeşte de la Mihail Dragomirescu, preşedintele grupului „Turda” cupa „Constantin Tatoianu” iar gruparea ACT i-a oferit întreţinerea pe timp de 30 zile în tabăra ACT de la Mangalia.   Eu l-am cunoscut foarte bine, fiind bun prieten cu toţi fraţii lui: Marinică (fotbalist în Divizia A), Petrică, Voichiţa şi Sile. Îmi amintesc cu plăcere că pe malul Borcei, când venea Costică, mergeam la  renele de la Brici, cu alţi liceeni din sat şi cu colegii lui Costică din Bucureşti, făceam plajă şi înot.    Atunci am văzut prima dată mănuşile de box şi loviturile în plex ale ucenicilor din acest nobil sport bărbătesc.   La realizarea acestui articol, mai laud o stea sportivă ialomiţeană, primind material documentar de la Sile Lăzăreanu, fratele său mai mic, cu care mi-am petrecut tinereţea în satul nostru de obârşie – STELNICA.   Constantin Lăzăreanu a fost o legendă a boxului de performanţă. Într-un articol apărut în „Sportul”, intitulat „Boxul în declin”, se arată că juriul unei gale l-a nedreptăţit pe C. Lăzăreanu într-o dispută cu campionul Ion Chiriac, hotărând un rezultat de egalitate al meciului: „Toată lumea vede un învingător sigur în Lăzăreanu, care până la sfârşit conduce lupta cu un sufleu inepuizabil. În repriza a 11 –a Chiriac este la capătul puterilor.  Învingător nu poate fi decât Lăzăreanu. Totuşi, juriul deliberează: meci nul!”   Păcat că un campion naţional şi european s-a stins în plină putere sportivă. În 9 septembrie 1944, a fost împuşcat mortal în Gara de Nord din Bucureşti de către Armata sovietică, fiind  confundat cu un soldat neamţ, având ca militar român de aviaţie, costumaţia de culoarea armatei germane. A fost înmormântat în cimitirul Ghencea – Militar.   Alăturat, pentru Constantin Lăzăreanu, trimit redacţiei şi un portret al pugilistului din Stelnica şi o fotografie de epocă, după câştigarea unei gale de box, la care participă şi fratele său mai mare, Marinică, ce îşi desfăşura stagiul militar la o unitate de grăniceri din capitală.

 Autor articol,

Prof. Valentin Vişinescu