ION GHELU DESTELNICA
- Patronul spiritual al Bibliotecii-
S-a născut la data de 07.05.1922 într-un sat de agricultori de pe malul Borcei, Stelnica, Judeţul Ialomiţa.
A absolvit Institutul de Artă Iaşi- Facultatea de Teatru - clasa actorie, promoţia 1946- 1949.
În anul 1950 a absolvit Secţia de Scenarii a Institutului de Artă Cinematografică Bucureşti.
Între 1951-1956 a fost actor repartizat la cerere, la Teatrul de Stat Bacău, apoi la solicitarea Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, optează pentru postul de Metodist Principal cu probleme de teatru pe regiune.
Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Şcoala Populară de Artă Bacău.
În 1971 datorită multiplelor premii si titluri de laureat este atestat “regizor artistic”.
La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” şi Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât şi în Municipiul Oneşti, înfiinţând în acest municipiu o “Secţie de Teatru” a Şcolii Populare de Artă Bacău.
A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste şi de amatori din ţară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o piesă în versuri despre Păcala: Fata, Lacrima şi Râsul.
La împlinirea vârstei de 75 ani autorul este relansat în atenţia publicului spectator cu una dintre comediile în versuri “Când ai o soacră avară stă ca dracu pe comoară”- prima din ciclul Păcăliada.
În luna mai 1997 i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău.
Tot în anul 1997 a luat fiinţă, la Bacău “Fundaţia Interetnică pentru Cultură şi Artă Ion Ghelu Destelnica”
A încetat din viaţă la 17.12.2001 la Bacău.
În luna mai 2008, a fost declarat, post-mortem Cetăţean de Onoare al Comunei Stelnica!
Dacă un poet şi un dramaturg clasic francez spunea că valoarea nu aşteaptă numărul anilor, în cazul lui Ion Ghelu Destelnica, dictonul ar putea fi parafrazat cam aşa: “Valoarea nu numai că nu se ofileşte odată cu trecerea anilor, ci adesea se pârguieşte şi rodeşte cât mai îmbelşugat! “
- Patronul spiritual al Bibliotecii-
S-a născut la data de 07.05.1922 într-un sat de agricultori de pe malul Borcei, Stelnica, Judeţul Ialomiţa.
A absolvit Institutul de Artă Iaşi- Facultatea de Teatru - clasa actorie, promoţia 1946- 1949.
În anul 1950 a absolvit Secţia de Scenarii a Institutului de Artă Cinematografică Bucureşti.
Între 1951-1956 a fost actor repartizat la cerere, la Teatrul de Stat Bacău, apoi la solicitarea Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, optează pentru postul de Metodist Principal cu probleme de teatru pe regiune.
Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Şcoala Populară de Artă Bacău.
În 1971 datorită multiplelor premii si titluri de laureat este atestat “regizor artistic”.
La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” şi Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât şi în Municipiul Oneşti, înfiinţând în acest municipiu o “Secţie de Teatru” a Şcolii Populare de Artă Bacău.
A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste şi de amatori din ţară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o piesă în versuri despre Păcala: Fata, Lacrima şi Râsul.
La împlinirea vârstei de 75 ani autorul este relansat în atenţia publicului spectator cu una dintre comediile în versuri “Când ai o soacră avară stă ca dracu pe comoară”- prima din ciclul Păcăliada.
În luna mai 1997 i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău.
Tot în anul 1997 a luat fiinţă, la Bacău “Fundaţia Interetnică pentru Cultură şi Artă Ion Ghelu Destelnica”
A încetat din viaţă la 17.12.2001 la Bacău.
În luna mai 2008, a fost declarat, post-mortem Cetăţean de Onoare al Comunei Stelnica!
Dacă un poet şi un dramaturg clasic francez spunea că valoarea nu aşteaptă numărul anilor, în cazul lui Ion Ghelu Destelnica, dictonul ar putea fi parafrazat cam aşa: “Valoarea nu numai că nu se ofileşte odată cu trecerea anilor, ci adesea se pârguieşte şi rodeşte cât mai îmbelşugat! “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu