Şi noi vestim Naşterea Domnului...

      

  Ziua de 21 decembrie a fost aceea în care un grup de 14 elevi ai Şcolii Gimnaziale Maltezi însoţiţi de bibliotecar, au pornit la COLINDAT instituţiile reprezentative ale judeţului nostru.

   

   Au poposit pentru prima dată la Episcopia Sloboziei şi a Călăraşilor unde au fost întâmpinaţi cu căldură de Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu şi de membrii clerului cărora le-au vestit Naşterea Domnului printr-un frumos program de colinde. Au fost aplaudaţi şi răsplătiţi cu dulciuri de către Preasfinţitul Părinte Episcop şi invitaţi să revină în fiecare an.

A doua vizită a fost la Consiliul Judeţean Ialomiţa unde elevii noştri s-au prezentat la înălţime cu urările lor şi au fost aplaudaţi şi recompensaţi cu daruri de către domnul Preşedinte Victor Moraru , de domnii vicepreşedinţi şi angajaţii Consiliului Judeţean Ialomiţa.

  

Am vizitat apoi Biblioteca Judeţeană “Ştefan Bănulescu “Ialomiţa şi Colindele lor s-au făcut auzite la secţia pentru copii a Bibliotecii, unde doamna director Elena Balog i-a invitat cu căldură şi, alături de colegele biliotecare, i-au ascultat cu drag şi i-a răsplătit după datină. 

Tot acolo au vizitat şi expoziţia de Icoane  aflată în holul Centrului Cultural “Ionel Perlea” şi unde eleva Butoi Mădălina şi-a regăsit pictura pe sticlă reprezentând pe “Cuv. Parascheva”.

Ultima vizită a fost cea de la Muzeul Judeţean de Istorie Ialomiţa, unde au fost primiţi cu mare drag de către angajaţii muzeului , au susţinut programul de COLINDE, apoi au fost  răsplătiţi şi cu un tur al muzeului unde au privit cu admiraţie şi expoziţia “ICOANA DIN CASĂ – POARTĂ SPRE CER” apoi au primit o lecţie interesantă de istorie pe care sunt sigură că mulţi nu o vor uita şi vor participa cu drag la invitaţia domnişoarei  Cătălina Cernea, muzeograf – arheolog la săpăturile de la Popina Borduşani.

     Această deplasare a colindătorilor noştri la Slobozia a fost posibilă cu sprijinul doamnei Primar FĂNICA DECU, care a asigurat transportul gratuit al copiilor  şi i-a şi răsplătit cu daruri după ce au colindat şi la Primăria Stelnica, înainte de plecare.

Mulţumim doamnă Primar, pentru toată susţinerea ce o oferiţi pentru promovarea culturii şi tradiţiei strămoşeşti!

„Totdeauna ne cunoaştem prima iubire! Niciodată pe ultima…” (Ion Ghelu Destelnica)

Alte amintiri despre Maestrul ION GHELU DESTELNICA...

de NICOLETA TOIA

"Femeia cu ochi de Rai.

Nu l-aş fi cunoscut niciodată, poate, dacă la sfârşitul liceului, tatăl meu – director de şcoală primară şi de cămin cultural într-un cătun prăpădit de pe valea Siretului – nu m-ar fi pus să încropesc o echipă de teatru cu ţăranii din sat, ca să aibă „activitate culturală” când veneau inspecţiile de la raion…

S-a întâmplat că tocmai se derula un mare festival de teatru de amatori care avea să adune pe sute de scene 11.000 de suflete – „câţi ţărani au murit în 1907!” – aşa suna sloganul, şi iată-ne cu echipa-n căruţe, mergând la faza raională, apoi – cu trenul! – la cea regională de la Bacău şi la Bucureşti – unde luam un premiu naţional pentru regie! Ceea ce avea să-mi marcheze ireversibil destinul…

Şi totul a fost posibil pentru că încă de la început ne-a văzut, ne-a selecţionat, ne-a îndrumat, ne-a ocrotit bunul, blândul, generosul Ion Ghelu Destelnica – el însuşi autorul unei piese premiate cu acel prilej, care avea să lanseze un nume sonor în teatrul românesc: regretatul Sandu Simionică.

A urmat plecarea la Bucureşti, facultatea, peregrinările prin teatrele ţării; îl întâlneam cu o plăcere constantă când veneam în vacanţe sau pur şi simplu treceam prin Bacău – din ce în ce mai rar, cu anii – la fel de bonom, la fel de tânăr şi mereu îndrăgostit de „femei cu ochii de Rai”, cum scrie undeva –  sau tropotindu-i prin suflet făpturi „încălţate-n crini şi clopote” – cum spune altundeva – dar niciodată mânios, niciodată învins, totdeauna cu acelaşi zâmbet larg pe chip – deşi, cu vârsta, parcă ghiceam în el un veşnic perdant…

Am aflat abia acum că scria şi poezie – o poezie densă, luminoasă, cochetând cu metafizica – pregătindu-şi, parcă, elegant şi cultivat, trecerea în lumea de dincolo…"

Nicoleta Toia – Cuvânt înainte, volumul „Ion Ghelu Destelnica: Simfonie pe nisip sau Bocet pentru moartea planetei” (Princeps Edit, 2002, ISBN: 973-85706-6-2)

Cerb alb

                                                           Doamnei mele, Silvia Ghelu

de Ion Ghelu Destelnica

"Mult am prea iubit

prea fugare linii…

mîna mi-a orbit,

pipăind, lung, crinii.

  

Dragostea ne pierde

dincolo de timp;

iarba, – soare verde

peste anotimp.

  

Plînge carnea, plînge…

Ţipă lung, din vis,

pe-un apus de sînge,

un păun ucis.

  

Doina nu mai suie

păsări şi octave;

mi-au bătut în cuie

aripe bolnave.

Tîmpla-mi cade-n seară,

grea, peste trecut…

  

Fetele-mi coboară

fluierul în lut.

…Înfrunzeşte lemnul

ultimul suspin;

tu încearcă-mi sternul

cu trei lănci de crin!

Urcă-n mine, poate

noaptea nefiinţei…

inutil să-mi scoţi

cuiele, cu dinţii.

Zeii mei flămînzi

mă pîndesc de-aproape;

poţi să mă ascunzi,

dragoste, sub pleoape?

Fug… prin moartea mea

ultimele ciute.

Un cerb alb îţi bea

lacrimile mute."

Sursa: 

http://www.ghelu-destelnica.ro/2016/12/17/totdeauna-ne-cunoastem-prima-iubire-niciodata-pe-ultima-ion-ghelu-destelnica/

15 ani fără MAESTRUL Ion Ghelu Destelnica

Într-un 17 decembrie 2001s-a răsucit CLEPSIDRA CU LITERE.....
Prin piesele lui, nu a murit.
Maestrul a nemurit!

La masa de lucru. Ion Ghelu Destelnica 

(07 mai 1922  - 17 Decembrie 2001)

S-a născut la data de 07.05.1922 într-un sat de agricultori de pe malul Borcei, Stelnica, Judeţul Ialomiţa.

A absolvit Institutul de Artă Iaşi - Facultatea de Teatru - clasa actorie, promoţia 1946- 1949.

            În anul 1950 a absolvit Secţia de Scenarii a Institutului de Artă Cinematografică Bucureşti.

            Între 1951-1956 a fost actor repartizat la cerere, la Teatrul de Stat Bacău, apoi la solicitarea Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Bacău, optează pentru postul de Metodist Principal cu probleme de teatru pe regiune.

            Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Şcoala Populară de Artă Bacău.

            În 1971 datorită multiplelor premii si titluri de laureat este atestat “regizor artistic”.

            La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă actorului” şi Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât şi în Municipiul Oneşti, înfiinţând în acest municipiu o “Secţie de Teatru” a Şcolii Populare de Artă Bacău.

            A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste şi de amatori din ţară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o piesă în versuri despre Păcala: Fata, Lacrima şi Râsul.

            La împlinirea vârstei de 75 ani autorul este relansat în atenţia publicului spectator cu una dintre comediile în versuri “Când ai o soacră avară stă ca dracu pe comoară”- prima din ciclul Păcăliada.

În luna mai 1997 i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău. 

Din luna mai 2008 este declarat postmortem, 

CETĂŢEAN DE ONOARE  al comunei Stelnica.

A încetat din viaţă la 17.12.2001 la Bacău.

"Exact acum cincispezece ani, îşi scotea pălăria în faţa acestei lumi, într-un ultim gest elegant de adio, poetul, actorul, dramaturgul, profesorul şi prietenul meu Ion Ghelu Destelnica.

Până când n-oi fi acolo, lângă el, n-am să încetez să-i trimit preţuirea mea, oriunde-ar fi.

N-am cum stinge datoria pe care-o am faţă de Maître, fermecătorul, nonşalantul, romanticul cavaler al Teatrului şi Poeziei care a onorat Bacăul şi Planeta cu delicateţea cavalerească a lui Don Quijotte şi cu căldura înţeleaptă a pedagogului înţelept care-i poate înţelege şi pe cei talentaţi, şi pe veleitari.

Rar acest tip de incredibili om-artist, imposibil de clonat.

 Dar şi imposibil de uitat: vocea stentorială, umorul spumos, felul cum mergea ca un împărat al cetăţii, cum fuma, cum saluta cunoscuţii şi cerşetorii, fără deosebire, cu marea lui pălărie exotică, cum săruta delicat, ca un nobil cuceritor, falangele doamnelor şi domnişoarele, orice rang social ar fi avut...Şi cum împărtăşea învăţăceilor într-ale scenei, firesc, fără emfază, din ce ştia - şi ştia enorm - şi-i îndemna să citească. Şi să meargă la Teatru.

La căpătâi, atunci când viaţa lui de aici s-a sfârşit, am spus un poem pe care il dedicasem, preaplecat Maestrului de la care am dobândit dragostea nesfârşită pentru lumina din reflectoare şi regulile obligatorii cu care poţi deschide şi salva sufletul spectatorului, stârnindu-i hohote de râs sau de plâns.

Dragul meu Maître, sper să-ţi parvină lumina lumânării pe care ţi-am aprins-o, ca să-ţi poţi scrie trăirile. Ne-om revedea în galaxia aia perfectă...

    Ion Ghelu Destelnica - Foto Nicolae Riglea  

CÂND SE ÎNTOARCE POETUL  ÎN MINE

  apoi a venit prietenul meu Poetul romantic care avea studii de actorie

L-am chemat deşi era rănit la vedere

dar ştia să vorbească şi dacă nu era mut rostea adevăruri în care credea

Cu toate astea am înţeles din gesturile şi mormăielile lui că voia Ori să schimbe lumea ori O femeie

Ori măcar să-i dea cineva o ţigară

Lumea au încercat şi alţii s-o facă mai bună

 i-am zis iar

Femei care să mai admire poeţi ca dumneavoastră sunt rare

visează nebuneşte ceva care nu se poate în această periferie de lume

Aşa deci câţiva din mulţimea adunată s-au repezit să-i ofere chiştoace din care trăgeau ei cu sârg încă dinainte să apară Poetul romantic

Numai că el nu mai fuma de la moartea ultimei lui Poezii

A examinat pe rând chiştoacele şi l-a preferat pe cel mai scurt Măcar să mor de moarte bună a explicat el prin gesturi alegerea

Atingându-şi ca într-un ultim salut borul uriaş al pălăriei negre pe care i-o dăruise Profesorul la lecţia despre metaforă Apoi a tras otrava-n adâncul sufletului şi ne-a arătat o carte pe care n-o ştiam citi Cartea avea pagini de pâine şi de renaştere cu litere îngropate

     abia am apucat să răsfoim câteva pagini că până să ne dumirim

un Expert s-a strecurat prin mulţime şi a muşcat din ea

Ce să mai înţelegi? mulţimea s-a năpustit şi-ntr-o clipă cartea a dispărut mursecată de cetăţeni anonimi

alinându-le Foamea de absolut

oamenii îşi etalau burţile pline şi plescăiau mulţumiţi

Unii şi-au aprins brichetele şi le fluturau ca la cenaclu pe vremuri

Alţii eludau profunzimile nefericirii

şi se sărutau fără protecţie

Alţii mai revoluţionari, mai pragmatici îşi chemau fraţii la

mâncare poetică Moca

Poetul a înţeles repede că era momentul potrivit să se exprime

să le transmită ce ştia el

deşi nu depăşea Canticurile medievale

de inimă albastră

Cartea lui elitistă costa la urma urmei doi bănuţi

nici Cât un hotdog"

Spune despre Maestrul Ion Ghelu Destelnica,  Val Mănescu pe Blogul său:  

http://varanus-varanus.blogspot.ro/2016/12/ion-ghelu-destelnica-15-ani-in-galaxia.html?spref=fb